Casa atelier Gabriel Popescu, Vulcana-Pandele, Dâmbovița

Muzeul, ce poartă denumirea generică Casa atelier ”Gabriel Popescu”, este situat în satul Gura Vulcănii (comuna Vulcana Pandele), judetul Dambovita, locul de naştere al artistului, o zonă colinară de o frumuseţe mirifică.

Lăcaşul cultural dâmboviţean a fost deschis la 15 mai 1973 chiar în casa gravorului Gabriel Popescu, amenajarea fiind posibilă datorită donaţiilor familiei acestuia.
Tot familia sa a contribuit din plin la recrearea atmosferei de odinioară în care Gabriel Popescu a creat şi trăit.
Casa a fost finalizată în 1905, după planurile arhitectului A. Clavel, realizate în concordanţă cu schiţele şi dorinţele artistului.
Clădirea are, la etaj, două camere – una deosebit de spaţioasă, destinată atelierului de gravură, care este prevăzută cu un luminator, iar cealaltă – dormitorul, complet utilat, în care se află o serie de obiecte de uz casnic (lămpi, căni, lavoar etc.), dar şi o bibliotecă variată ce cuprinde tratate de gravură, albume de artă şi fotografii, cărți de bune maniere, cărţi de istoria românilor, cărţi de sculptură în lemn. În diferitele momente ale zilei, prin intermediul luminatorului, se crea o atmosferă propice lucrului migălos pe care îl presupunea gravura în metal.

Dacă la parterul casei este prezentată, printr-o expoziţie documentară, cu diferite fotografii şi documente din timpul studiilor, viaţa şi principalele creaţii ale artistului, etajul ilustrează locul în care îşi petrecea cel mai mult timp, respectiv atelierul, dotat cu o presă unică în ţară, cu doi cilindri acţionaţi printr-o manivelă.
În atelier se pot vedea ustensilele de lucru şi substanţele pentru realizarea gravurilor în metal, precum şi soba pe care îşi usca lucrările după imprimarea prin presare.
Casa este un unicat în arhitectura românească atât din punct de vedere al funcţiunii interioare cât şi din cel al realizării tehnice şi estetice.

Ea combină spaţiile specifice locuirii cu cele destinate creaţiei artistice, situate la etajul clădirii şi materializate în special prin amplul atelier, perfect conceput şi dotat pentru activitatea ce-i era destinată: cu lumină zenitală printr-un luminator de mari dimensiuni, volum mare de aer, sursă de căldură şi mobilier specific.

Gabriel Popescu (3 aprilie 1866, Vulcana Pandele – 15 aprilie 1937, Vulcana Pandele), fiu de preot, cu un parcurs educațional impecabil, cu pregnante valențe artistice dovedite pe parcursul studiilor, a devenit cel dintâi gravor român cu studii în domeniu, fondator și titular vreme de mai multe decenii al catedrei de gravură a Școlii Naționale de Arte Frumoase din București.
Solitar și discret, temeinic și fin cunoscător al naturii umane, expresiv și impecabil în execuție, Gabriel Popescu a lăsat arta să vorbească pentru el.