Aurelian BOLEA, sculptor

Aurelian BOLEA s-a născut in localitatea Sărățeni, Orhei, Basarabia, in anul 1940.
În perioada 1959-1965 a urmat cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, cu Ion Lucian Murnu. A fost profesor la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” București.
În anul 1970 a primit premiul pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România împreună cu participanții la Tabăra de Sculptură Măgura.
În perioada anilor 1970 s-a ocupat îndeosebi de stilizarea unor nuduri feminine în marmură și piatră.
Începând din anul 1972 a participat la expoziții colective în țară și peste hotare, iar în anul 1973 la București a fost vernisată o expoziție personală.

În Căsoaia a realizat două lucrări monumentale:
– In Memoriam Păuliş – 1979, calcar de Podeni;
– Cavalerii apocalipsei – 1983, Calcar de Viştea

Alte lucrări monumentale:

• Venus, Mangalia;
• Al. I. Cuza, M. Sadoveanu, Traian Vuia, Emil Racoviță, Mircea Eliade – în parcul din Chişinău;
• Traian Lalescu (basorelief), Mircea cel Bătrân, Piteşti;
• Bolea şi Minca Grigore.

A sculptat în marmură „Heruvimul”, „Maternitate” , „Geneza” , ” Nud feminin” etc.
În anii de renaștere națională a Basarabiei, a sculptat bustul lui Mircea Eliade, care dăinuieşte ca o mărturie vie şi eternă a originii sculptorului, pe Aleea Clasicilor din Chişinău. A fost un tainic şi un retras mai toată viața, spun artiștii despre el.
După moartea soției, a decis să îşi dedice în totalitate viața lui Dumnezeu.
În 2007, la vârsta de 67 de ani, ajunge la tabăra de creație de la Mănăstirea Dervent. Decide să rămână printre călugări şi, după patru ani, a renunțat la cele lumeşti şi a primit binecuvântarea pentru a primi haina monahală, monahul Antipa.

Aurelian BOLEA este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România si al Association Internationale des Arts Plastiques

Distincţii:
1967 – Premiul II al Tineretului Uniunii Artiștilor Plastici;
1970 – Premiul Colectiv pentru Sculptură, Măgura, Buzău;
1994, 1996 – Premiul I la Bienala Gheorghe Petraşcu (la ambele ediţii) România.

“Cel mai aproape de viziunile sale sunt formele corpului feminin, cu străvechile conotaţii în zonele fertilităţii, ale tensiunilor vitaliste, ale frumuseţii şi armoniei. Într-un context artistic bogat în propuneri – am în vedere agitatul secol al douăzecilea – urmează o direcţie în care, pe plan european, se întâlneşte cu Bourdelle, iar în climatul artistic românesc, în chiar perioada studiilor şi a debutului, se întâlneşte cu Cornel Medrea.” Alexandra Titu