Aurel BĂEȘU, pictor

Aurel Băeșu s-a născut la data de 26 mai 1896, Fălticeni, Suceava, si a încetat din viata la data de 24 august 1928, la Piatra Neamț.

Era fiul unui modest funcționar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atașat de a doua mamă, Natalia Băeșu, după recăsătorirea tatălui său.

Artistul a fost un apropiat al scriitorului Mihail Sadoveanu, de a cărui fiică, Lia Sadoveanu, s-a îndrăgostit. Iubirea lor va rămâne însă platonică, situaţia materială a pictorului fiind mereu precară şi nepotrivită unei propuneri în căsătorie, potrivit rigorilor epocii.

Între 1907 și 1912 urmează cursurile gimnaziului „Alexandru Donici” din Fălticeni.

După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Școala de Belle Arte din Iași unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino și Gheorghe Popovici.

Aici se remarcă alături de alți doi tineri – Mihai Onofrei și Adam Bălțatu.

Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I „Lecomte de Nöuy” pentru desen.

„Aurel Băeşu ilustrează portretul, pentru care era remarcabil dotat, abordând un gen, la noi, fără tradiţie îndelungată. Dacă facem abstracţie de portretul votiv al ctitorului din frescele evului mediu românesc – prea îndepărtat, prea standardizat pentru a-l lua ca reper într-o evoluţie a genului în arealul românesc – portetul modern, în sensul în care Europa l-a consacrat, avea la noi în contextul experienţelor plastice ale lui Băeşu, mai puţin de un secol… Mai toate autoportretele artistului sunt tot atâtea spovedanii – cele mai multe dramatice; sunt confesiunile unei vieţi pătrunse, fără încetare, de o aspiraţie neîntreruptă spre desăvârşirea unui ideal – cel mai statornic al vieţii sale – plenara sa împlinire prin artă”. Gh. Macarie