Arthur Garguromin Verona (Arthur Petre Anton Bartolomeu Francisc Maria Verona) s-a nascut la data 24 august/5 septembrie 1867, Brăila, si a incetat din viata la data de 26 martie 1946, București.
Arthur Verona s-a născut în familia lui Francesco Spiridon Verona și al contesei Amalia de Lukovici, amândoi de origine romano-catolică, originari din Cattaro – Dalmația, de cetățenie austriacă.
Arthur Verona a studiat la Cernăuți, urmând, mai apoi, studii militare la Academia din Viena.
In anul 1891 a absolvit Academia Militară din Viena și a devenit ofițer.
Renunță în scurt timp la cariera militară (1894), sub influența mișcării seccesioniste și a pictorilor Fritz von Udhe și Simon Hollosy (întemeietorul școlii de pictură de la Baia Mare) dedicându-se exclusiv picturii.
In 1899 pleacă la Paris, pentru a studia la Academia Julian cu profesori precum Jean-Paul Laurens și William-Adolphe Bouguereau.
In anul 1901, împreună cu Constantin Artachino, Ștefan Luchian, Kimon Loghi, G.D. Mirea, Gheorghe Petrașcu, Oscar Spaethe, Ștefan Popescu și Nicolae Vermont a fondat societatea Tinerimea artistică.
În anul 1903 Verona s-a căsătorit cu Maria Zerman și a hotărât să se stabilească la București, dar în același an atelierul lui din Piața Victoriei, pe care și-l amenajase cu multă pasiune, a fost mistuit de un incediu și o mare parte a lucrărilor la care lucra au fost distruse. În 1935, un alt incediu devastator i-a afectat pentru a doua oară atelierul, peste 100 de lucrări fiind distruse de flăcări.
Cu timpul, pictura sa devine idilică. În timpul războiului rămâne in Bucuresti, sub ocupația germană, ceea ce face ca opinia publică să-i fie ulterior defavorabilă. În 1917 lucrările sale împreună cu tezaurul României sunt duse în Rusia.
„Asemănător multor colonişti băimăreni de primă generaţie, răspândiţi în întreaga Europă Centrală şi de Răsărit, Verona s-a străduit să transforme exerciţiile plein air–iste şi schema impresionistă, dintr-o experienţă tehnică a surprinderii efectelor aleatorii, într-o matrice vizuală, estetic „frumoasă”. O matrice concepută să includă trăsături dominante de natură stabilă, perenă – şi tocmai prin acestea conservatoare – ale specificului naţional.” Tiberiu Alexa
In 1918 s-a întors în România și lucrările sale au participat la expoziție retrospectivă a Tinerimii artistice de la Ateneul Român, alături de cele ale lui Theodor Aman, Ștefan Luchian, Nicolae Grigorescu, Apcar Baltazar, G.D. Mirea precum și a altor artiști dispăruți sau absenți din ultimii zece ani, dar care aveau lucrări în colecții particulare sau în galeriile statului.
In anul 1926 Regina Maria a României i-a dat comanda pentru executarea picturilor murale de la Capela Castelului Bran pe care a și realizat-o până la sfârșitul anului.
In 1940 a devenit profesor la Școala superioară de pictură și sculptură bisericească aflată pe lângă Arhiepiscopia Bucureștilor și care a fost înființată de către Patriarhul Nicodim.
În 1941 i se fixează o pensie lunară și printr-un decret semnat de generalul Ion Antonescu, i se acordă naturalizarea.
Când trupul lui țintuit de boală nu se mai putea mișca, din patul de suferință mâna șubredă a creionat până la sfârșit schițe de restaurare și glasul lui a dictat îndrumări de urmat pentru refacerea vestigiilor artistice.
Picturile realizate de Arthur Verona se regăsesc în colecții private și o mare parte prin muzeele din România.
Majoritatea operelor semnate Verona se află fie în patrimoniul statului, fiind expuse în cadrul numeroaselor muzee naționale și județene din țară, fie în colecții private sau sunt prezente pe piața de artă în cadrul celor mai importante licitații de profil.
Academia de Belle Arte „Arthur Verona”, parte a proiectului Museo „Arthur Verona”, este un proiect privat, care urmărește să ducă mai departe crezul pictorului, el însuși inițiatorul unei academii libere de pictură, în urmă cu 100 de ani.
