Anuța Pop a Osului – maestra războiului de țesut de la Săpânța, Maramureș

Anuța Pop a Osului s-a născut în anul 1930 la Săpânța, unde a trăit și a creat toată viața, în căsuța sa cu numărul 257 în poartă.
„A învățat să țeasă și să coasă de la mamă și bunică, continuând tradiția sau înnoind repertoriul moștenit” , mai târziu învățând să făurească piese cu broderie pe piele de la cojocăreasa Irina Pop a lui Colțun.
Cusutul și țesutul nu au fost o simplă pasiune pentru Anuța Pop a Osului, ci mijlocul său de trai, ea lucrând atât pentru doritorii din comună sau chiar din alte părți ale țării, precum și pentru cooperația meșteșugărească din Sighetu Marmației, oraș învecinat cu Săpânța.

Deși cunoscută în principal pentru cămășile și cergile care îi ieșeau din mâini, printre piesele confecționate cu drag de Anuța Pop a Osului se numără și covoare (numite local „țoluri”), ștergare utilizate ca piese de decor, prosoape de față (zise și „ștergători”), traiste, fețe de masă, lecrece (piese vestimentare făcute din țesătură sau stofă groasă de lână, prelucrată la piuă, de obicei albă, numită aba), zadii și cojoace.
Dintre obiectele realizate cu măiestrie, cele care i-au pus cel mai mult în valoare priceperea au fost cămășile femeiești sau bărbătești cu broderie, cusăturile fiind realizate cu finețe și măestrie.
Recunoscută pentru simțul său deosebit al culorii, Anuța Pop a Osului a adăugat pe obiectele sale vestimentare, pe lângă culorile tradiționale maramureșene (roșu și negru) galben, portocaliu și albastru, cămășile lucrate de ea având un decor mai bogat și echilibrat cromatic.
În creațiile sale, țesătoarea a folosit toate motivele decorative tradiționale caracteristice Săpânței („ciurul”, „trăsurica de pe umăr”, „trăsătura în curmeziș”, „încrețăle”, „dupăcelele”, „colțî”, „fondrii”), la care a adăugat elemente decorative noi, cărora, însă, nu le-a dat niciodată un nume. Printre motivele decorative cel mai des folosite în țesăturile Anuței Pop a Osului se numără „rotița”, „colțî”, „brăduțul”, „steaua”, „rugul” și „pasărea”.

Inspirându-se din cărți, ziare și diverse publicații, Anuța Pop a Osului avea talentul de a transpune modelele văzute mai întâi pe hârtie și apoi, cu mare ușurință, de a le alege în războiul de țesut în diverse dimensiuni, îmbinări și culori.
Măiestria țesăturilor, cusăturilor și broderiilor Anuței Pop a Osului au fost recompensate de-a lungul timpului cu premii la varii expoziții ce i-au făcut arta cunoscută în toată țara. Dintre acestea, amintim: premiul II la Expoziția de artă populară, artizanat și artă decorativă organizată la sala Dalles din București (1976), premiul I pentru costume de copii la Festivalul național „Cântarea României” (1977), premiul I pentru cusături-broderii și premiul III pentru cergi la același Festival, în cadrul ediției din 1979.
Anuța Pop a Osului și-a transmis, cu drag, meșteșugul mai departe, atât ca profesoară la clasa de cusături-țesături din Săpânța a Școlii populare de artă din Sighetu Marmației, cât și prin contribuția sa la dezvoltarea operei altor cunoscute țesătoare ale vremii, cum ar fi Ileana Stan a Irinii, pe care a învățat-o să aleagă covoare în războiul de țesut.