Ana Bodescu. Maestră a  cusutului cu mărgele

La secțiunea „Descoperă oameni cu Nume!” o prezentăm pe Ana Bodescu, cea care a dus cusutul cu mărgele la rangul de artă, primind titlul de „TEZAUR UMAN VIU” în anul 2020.
Programul „Tezaur uman viu” vizează identificarea şi recunoaşterea la nivel naţional a celor care sunt creatori şi păstrători ai valorilor tradiţionale şi care fac, prin talentul şi efortul lor, dovada caracterului excepţional al performării, fiind capabili să transmită un anumit element de patrimoniu imaterial, în forma şi cu mijloacele tradiţionale nealterate, contribuind, astfel, la asigurarea viabilităţii acestuia în cadrul comunităţilor.
Deţinătoare a unor adevărate tezaure ale tradiţiei româneşti, comuna Salva a dat, de-a lungul timpului, nume de rezonanţă în folclorul românesc, precum şi meşteri populari care au promovat şi păstrat cu sfinţenie lada de zestre.
Ana Bodescu reprezintă cea de-a treia generație din familia de meșteri populari care a transmis meșteșugul, după Pavelea Oniță (Onița Fătului) și Butaci Grigore și Floarea (a Fătului).
Dragostea pentru portul tradițional românesc și pentru confecționarea costumelor populare, decorate în tehnica „cu mărgele”, a fost moștenită de la părinții și bunicii ei.
Încă de la vârsta de 5-6 ani, „locul de muncă” i-a fost în propria casă din localitatea Salva, județul Bistrița-Năsăud.
„La vârsta de 6 ani, Ana Bodescu făcea deja cipcă pentru cămăși și pieptare, iar pe la 10 ani lucra alături de părinți, știind să coase și să țeasă. Toată familia muncea. Din mâinile lor ieșeau curele și brâuri pe picior, pieptare, pânzături, cămeși femeiești și bărbătești, frângii, căputuri, zeche, sumae – toate lucrate migălos, de mână.” (prof. Ana Filip)
Iată ce ne împărtășește maestra Ana Bodescu despre cusutul cu mărgele:
Dintre toate lucrurile pe care le-am învăţat, cel mai drag mi-a fost cel cu mărgelele pe care le procuram din Târgul din Năsăud. Ele trebuiau să fie mânunţele, rotunde, să nu fie ştirbite că altfel nu arată bine pe cămeşă. Am învăţat de la bunica. Am dus mai departe acest meşteşug. Părinţii mei o lucrat cămeşi, curele, ceptare, pânzături. La bărbaţi, mărgelele erau numai pe guler, rar care mai pune şi pe umăr, la feciori pe guler, pe cept, două rânduri la poală, două rânduri la mână. La noi în casă s-o lucrat costumul popular în întregime”
„Bunica mea, părinţii mei au cusut, eu aşa am crescut, făcând haine de sărbători, cămeşe la fete. De exemplu, sunt cămăşi care se iau după vecernie. Până la vecernie se ia o cămaşă împopoţonată, bogată. Veneai acasă acasă de la joc, mâncai sau mergeai cu ceteraşii la o fată, pentru că în fiecare duminică era programată o fată la care mergeau ceteraşii şi cizeşii (feciorii care organizau jocul). Veneai acasă, te dezbrăcai, îţi luai o cămeşă largă, hainele de rând şi mergeai înapoi la joc.

La cămeşa cu mărgele a fost pânza mai fină şi s-a lucrat cu mărgele mărunţele care au fost cât mai divers colorate, ca şi câmpul cu flori, să placă ochiului. S-au purtat cu respect. Şi acum ar trebui să existe un respect. Aşa cum se respectă haina de gală şi costumul bărbătesc, aşa ar trebui şi costumul popular autentic şi tradiţional să fie respectat. Ca şi o haină de gală.
Ana Bodescu și-a transmis îndeletnicirea, dar și dragostea de frumos, și generațiilor viitoare, prin nora sa, Cornelia Bodescu, și nepotul său, Grigoraș Claudiu Bodescu, împreună reușind să ducă unicitatea portului năsăudean până dincolo de granițele țării.
Spiritul creator al civilizației românești din spațiul năsăudean nu a apus în totalitate, fiind păstrat viu tocmai datorită unor oameni precum Ana Bodescu, cu suflet mare și cu talent pe măsură, care au asigurat permanența și au reușit să stopeze dispariția valorilor tradiționale. Ajunsă la vârsta de 70 de ani, pe care a împlinit-o de curând, Ana Bodescu nu se gândește încă să se oprească din muncă și din practicarea meșteșugului care o definește și care, exprimându-ne plastic, pulsează în întreaga ei ființă.” (dr. Dan Lucian Vaida – director al Muzeului Grăniceresc Năsăudean)

Ajută și pe alții să descopere: